Adu-ți aminte prietenul meu,
Și nu uita pe Dumnezeu!
Nu uita Cuvântul Lui îndată,
Cuvântul ce dă viață.

Adu-ți aminte cum ai primit,
Atuncea când te-ai pocăit,
Nu îți mai amintești în dreptul tău,
Ce bine era cu Dumnezeu.

Totul parcă bine mergea,
Și mult se bucura inima ta!
Domnul Isus era pentru tine,
Cea mai mare bucurie.

Era frumos, nu-i așa?
Ce minunat era atuncea,
Dar ce s-a întâmplat,
De ce nu mai ești ca odat'?

De ce nu mai este ca înainte,
Când erai plin de iubire?
De ce oare prietenul meu,
S-a schimbat cumva Dumnezeu?

Dumnezeu nu S-a schimbat,
Nu îți amintești cum era la început odat',
Totul era bine cu Dumnezeu,
Și parcă nu lipsea nimic în dreptul tău.

Dar astăzi ceva s-a întâmplat,
Dumnezeu parcă nu S-a mai arătat!
Și viața ta e pustie,
Parcă nu mai ai iubire.

Dar adu-ți aminte de Dumnezeu,
Și cum era la început, prietenul meu,
Nu ai vrea să te întorci îndată,
La Dumnezeu care încă dă viață?

Să fii ca la început,
Când tu pe Dumnezeu ai cunoscut!
Nu ar vrea inima ta,
Să fie ca la început cum era atuncea?

Îți amintești nu-i așa,
Ce bine era atuncea,
Deci nu ai vrea prietenul meu,
Să vii din nou la Dumnezeu?

Domnul Isus te așteaptă,
Tu te-ai cam îndepărtat de El în această viață!
Și de aceea inima ta,
Nu mai simte pe Isus ca atuncea.

Adu-ți aminte și nu uita,
Viața ta se poate schimba,
Adu-ți aminte în dreptul tău,
Ce bine era cu Domnul tău.

Și dacă ți-a plăcut,
Cum era la început!
Dumnezeu te va primi îndată,
Numai să vii cu inima toată.

Să vii din nou la Domnul Isus,
Și să nu te mai îndepărtezi de El acum,
Căci nu vei mai simți în inima ta,
Pe Duhul Sfânt cum a fost atuncea.

Apropie-te de Dumnezeu,
Dacă te-ai îndepărtat de Fiul Său!
Dacă simți că nu mai e ca la început,
Apropie-te din nou de Cel Sfânt.

Și rămâi lângă Domnul tău,
Nu te mai duce după capul tău,
Căci vezi ce neplăcut este în viața ta,
Să nu mai simți pe Isus ca atuncea.

Stai lângă Domnul tău,
Să Îl simți în inimă tot mereu!
Rămâi lângă Domnul Isus,
Și El va rămâne lângă tine cum a spus.

Amin